Suflete tari. Jocul ielelor. Act venetian. Danton

Jocul ielelor este si un “roman” dramatic al formarii, un bildungsroman intrerupt de moartea eroului. El nu poate supravietui ideii ca lumea nu incape in cele zece porunci. Este si sensul metaforei din Patul lui Procust, celebrul roman proustian al lui Camil Petrescu, invocata si in Danton: “Totul este coruptibil”, conchide Gelu Ruscanu, intristat si nedrept. Nimic nu este intreg si frumos si nici nu poate deveni. Toate se implinesc numai “pana la o palma de pamant”, spune Ruscanu cu un aer melancolic, dupa ce i se explica faptul ca eliberarea din temnita a muncitorului Boruga este mai importanta decat compromisul cu ministrul Justitiei. El nu are inca privirea de gheata a lui Robespierre din Danton, doar o tristete calda care ii moaie timbrul si se sinucide pentru ca nu mai poate judeca pe nimeni cu asprime. Cel ce se omoara alearga dupa o imagine pe care singur si-a facut-o despre sine. Malraux spunea ca nimeni nu se sinucide decat pentru a exista. Ruscanu isi trage un glonte in cap pentru a supravietui ca incoruptibil.

Mircea Ghitulescu