Panza de paianjen

Cella Serghi era Margaret Mitchell a noastra. Aceeasi forta epica, aceeasi curgere a personajului, acelasi tip de feminitate care lupta si trebuie sa invinga. Cine nu isi aminteste ultima pagina din Pe aripile vantului, cator cititoare le-a slujit drept suport, drept lectie de viata? Un feminism cald care e mai mult un fel de solidaritate feminina...

Naturaletea, spontaneitatea scriiturii, conturarea personajului  principal, atat de sincer si de cuceritor, capacitatea de-a face cititorul sa viseze si nu in ultima instanta succesul de public pentru o carte de dragoste, toate acestea insemnau ca aveam de a face cu o carte de referinta.