Nunta in cer
Mircea Eliade
Neîndoielnic, scriind aceasta carte, autorul ei evadeaza: în trecut, în imaginatie, în mit. Nunta în Cer nu e, desigur, un roman fantastic, desi misterul nu lipseste, dar e, cu siguranta, un roman realist-simbolic, axat pe un mit al iubirii. Un roman de idei, mai putin livresc decît celelalte, si un roman liric. Cadrul întâmplarilor relatate ramâne unul modern, citadin, în vreme ce relatarile lor au loc într-un cadru montan, izolat.
Avem de-a face, asadar, cu o perspectiva „de sus” asupra trecutului personajelor si cu o transfigurare a acestuia prin iubire si prin suferinta despartirii.
Prin Nunta în Cer, Eliade se reconciliaza de fapt cu melancolica Belle Époque a copilariei sale, vehement respinsa de „adolescentul miop” si de tânarul macho „apologet al virilitatii”. Este însa ceva mai mult decât atât, caci daca Mavrodin si Hasnas reprezinta doua variante de om modern, îndragostit de necunoscut si atras de schimbare, Ileana încarneaza un principiu traditional de stabilitate.
Paul Cernat
