La Medeleni Vol. 2

Ceea ce organizeaza, subteran, materia acestui roman-fluviu este trecerea timpului (biografic, social, istoric) si a varstelor umane, cu corolarul ei, dezvrajirea lumii, descoperirea realului si nevoia recupearii unui Paradis pierdut. Digresiunile de care s-a facut atata caz nu reprezinta decat forme de amanare a trecerii timpului. Atmosfera Medelenilor revine tot mai rar in cadru, pe  masura ce, din fundal, se aude vuietul tot mai amenintator al timpului distrugator, ca o Simfonie a Destinului (cu actiune ciclica, „in bucla“). In timp ce mos Gheorghe agonizeaza la cateva sute de metri distanta, domnul Deleanu incearca (inutil) sa ii retina atentia Olgutei, povestindu-i din Cei trei muschetari…

Paul Cernat