Cuvinte potrivite. Flori de Mucigai

Arghezi ii incurca totdeauna pe istoricii literaturii, iese din canon si din doctrine, este si nu este unde te-ai astepta sa fie... Un geniu verbal, un poet retoric, un liric refuzat de idee, un mestesugar care canta la toate instrumentele si in toate gamele, un virtuoz care abuzeaza de posibilitatile sale, cum sunt unii inclinati sa creada? Arghezi poate fi, sunt nevoit sa repet, si ceea ce cred unii ca este, dar trebuie spus limpede ca el pune geniul verbal in slujba marii poezii si foloseste usurinta de a versifica pentru a-si impune miturile, temele, fantasmele si pentru a crea cu ele un univers in care, daca pasesti, observi ca toate cate au fost in poezie ajung aici si toate pornesc in poezie de aici, intr-un chip sau altul. Asta daca incercam sa fixam locul lui Arghezi in istoria curentelor si a scolilor literare din veacul sau. Ca poet  de sine statator, el mi se pare a fi unic si esential in limba romana moderna. Totul are la el ritm, o inchidere si o deschidere, o culoare si o taina intr-o mitologie a seductiei si ambiguitatii.

EUGEN SIMION