-
saptamana asta: 25 ianuarie 2012
Volum: 146
Cartea Oltului
Geo Bogza
Cu Cartea Oltului, literatura lui Geo Bogza devine impunatoare si solemna ca o catedrala. Tanarul “neimblanzit, anarhic” al poeziei de avangarda, reporterul expresionist, demascator al exploatarii si saraciei mediilor muncitoresti interbelice, lasa acum locul contemplatorului vizionar al naturii, in ale carei manifestari ciclice citeste ritmurile Istoriei si semnificatiile destinului uman. Conceput ca un grandios “poem simfonic” in proza, ca o meditatie cu substrat initiatic, volumul Cartea Oltului a fost canonizat, pe drept cuvant, drept capodopera literaturii lui Geo Bogza. Personificat ca erou mitic universal, dar, in acelasi timp, cat se poate de specific local, Oltul devine aici Raul sacru prin excelenta, Centru fertilizator al universului, echivalent Nilului, Gangelui sau americanului Mississippi. Elementele primordiale, fenomenele naturii, muntii, dealurile, campia, padurile, apa, norii, anotimpurile, sunt personaje principale, in vreme ce oamenii constituie decorul vremelnic al permanentelor naturii sau apar ca insotitori ai Uriasului rau in drumul sau spre moarte. Cele sapte capitole au semnificatie ezoterica, indicand, prin toate datele lor, o Carte de intelepciune. Suntem la mare distanta de viziunile intunecate si de atitudinea razvratita din anii ’30 - din Poemul invectiva, mai ales. Avem de-a face mai degraba cu datele unui epos stravechi, reconditionat cu mijloace moderne".
Paul Cernat -
saptamana viitoare: 01 februarie 2012
Volum: 147
Poezii
Mihai Eminescu
Am parcurs istoria receptarii lui Eminescu de pana la 1900 cu sentimentul ca aceasta epoca de inceput reprezinta o experienta de lectura unica, in care avem pentru inceput o eminescologie fara constiinta eminescologiei si o polarizare a valorizarilor ce nu va mai fi de regasit ulterior. Frecventarea unei astfel de etape reprezenta o sansa rara de a renunta la imaginea „noastra“ despre Eminescu si a recurge la imaginea „lor“, o ocazie de a dezamorsa stereotipiile noastre de perceptie, pentru a le putea examina pe ale altora. Recursul la aceasta imagine a contemporanilor poetului putea, desigur, sa contina si un avertisment, asa cum pe oglinda retrovizoare sta scris: obiectele vazute in oglinda pot aparea mai apropiate decat sunt in realitate. Desigur, aventura receptarii eminesciene poate fi continuata de catre fiecare nou cititor, fapt ce poate incepe, de ce nu?, prin insasi deschiderea unui volum precum cel de fata.
IULIAN COSTACHE
Au aparut
-
Volum: 145
Iarna Barbatilor
Stefan Banulescu
Naratiunile din Iarna barbatilor afirma un artist al stilului multivalent. Exista aproape tot timpul la Banulescu sugestia unei realitati de dincolo de text, a unui strat secund de semnificatii catre... -
Volum: 144
Balta Alba. Calatorie in Africa si alte scrieri
Vasile Alecsandri
Calatorie in Africa constituie primul text din literatura noastra care se structureaza in perspectiva unei teme ce depaseste proza epocii, anticipand una dintre achizitiile modernitatii; gasim aici... -
Volum: 143
Orasul cu fete sarace
Radu Tudoran
Toate povestirile,inspirate dintr-o lume in care ai zice ca nu se intampla nimic,ca in targurile de provincie ale lui Sadoveanu, au subiecte tari, nu lipsite de elemente senzationale. Dupa fiecare... -
Volum: 142
La tiganci. Pe strada Mantuleasa. In curte la Dionis
Mircea Eliade
Proza lui Mircea Eliade se cladeste pe o geografie mitica, a unui Bucuresti exemplar, eliberat de sub opresiunea timpului, un spatiu labirintic in care se deschid, uneori in locuri marcate de semne... -
Volum: 141
Din lumea celor care nu cuvanta. Schite si Povestiri
Emil Garleanu
Pendularea intre duiosie si raceala naturalista ii este caracteristica acestui scriitor discret, putin zgomotos in manifestarile sale publice. E limpede ca nu avem de-a face cu un simplu naiv, un... -
Volum: 140
Meditatii si Elegii. Satire si Fabule
Grigore Alexandrescu
Prin Fabule, splendid inventar de caractere, de scene din viata sociala si politica, descrise cu profunda intuitie a moralistului, ajutata de un simt artistic superior, “clasicul” –...
